Dupa ce am vazuto pe Tina in magazin, vinerea, am dat telefon unui medic veterinar care stiam ca se pricepe foarte bine la tot felul de animalute de companie, sa-i cer un sfat, adica ce sa-mi iau, dihor sau veverita canadiana, sfatul lui a fost sa-mi iau dihor , asa am si facut .Sambata dimineaza am plecat repede spre magazine sa o cumpar, imi era foarte frica sa nu o fi cumparat alcineva si eu sa raman fara ea. Cand am ajuns la magazin, micuta era treaza, ma astepta. Am cumparato pe Tina, am mai cumparat mancare speciala pentru ea, adapatoare, hamac,nisip, litiera si o jucarie. Pe Tina au bagato intr-o cutie de carton, dadea saraca cu labutele sa iasa afara, mie imi era frica sa nu iasa ca nu steam cum va reactiona nestiind nimica despre ei…. . Intr-un final sa potolit, a adormit. Ajungand cu ea acasa, am bagato in cusca care era pregatita, doar hamacul ,litiera, adapatoarea si mancarea mai trebuiau puse, am deschis cutia si am puso inauntru in cusca si asteptam sa iasa, dar micuta nu vroia sa iasa, am bagat mana in cutie, am vorbit cu ea, o mangaiam , ea ma cerceta, ma mirosea, ma capsat putin . A iesit intr-un final din cutie,fara sa fie stresata, a cercetat toata cusca, a mers sa bea apa dupa care a papat putin si sa urcat in hamac la somn. Dupa ce sa trezit, sa intins, a venit la usa de la cusca, am deschis usa, iar ma cercetat , a venit in maini la mine, am luato in brate si bineinteles ca nu a vrut sa stea ca ea vroia sa cerceteze toata casa, am lasato sa mearga in cercetare, urca singura in cusca si fura bobite pe care le ducea la mine sub pat si de atunci circula libera unde vrea si fura tot ce gaseste , doar noaptea o inchid, preventiv sa nu fie calcata accidental de cineva ,deoarece ea mai are obiceiul sa se intinda in mijlocul camerei pe covor, covorul fiind mai mult pe maro , alb si negru, Tina abia se observa.
,,Paza buna trece primejdia rea”