Acest subiect conține 32 de răspunsuri are 7 voci și a fost actualizat ultima dată de 
-
Mesaje
-
auuuuu
dar de ce???
nu puteti sa mergeti la plimbare? nu neaparat pe la gaini. daca va ajunge acolo, cu siguranta va iesi scandal mare.
si noi am fost la tara, in plimbare, dar nu la gaini.
nu am fost prea bineveniti de bunici, dar acum intreaba mereu de noi
Anonim
Cred ca asta mic fuge de gaini, nu invers. Ai mei au fost super panicati si speriati de ele…
eee…bunicii mei is mai caposi…normal ca nu as fi dus tazu la gaini..dar te poti intelege cu ei? sunt oameni in varsta si cu frica de…dihori :)))))
si, vb ta roxana, daca as fi lasat tazul liber s/ar fi facut ghem de frica…dar..asta e…pana la urma, nu bunicii m-au suparat…ci tatal meu..dar asta e alta poveste pe care prefer s-o tin pentru mine. nu de alta dar..am avut o discutie foarte aprinsa apropo de taz si..nici nu vreau sa/mi mai amintesc ce mi/a zis..
imi pare rau
E pacat ca oamenii nu pot intelege atasamentul nostru fata de animalute, de altfel la fel cum nici noi nu putem intelege goliciunea lor interioara. Dar, e bine sa ierti si sa treci peste, nu poti trezi sentimente in inima unui om cu cuvinte si argumente.
corect, Roxana.
si eu am in familie persoane care nu vor sa aibe de a face cu pufoseniile noastre (o pers nici nu ii atinge
), dar am prieteni care sunt inebuniti dupa ei.iar la persoanele care ma critica (inclusiv din familie) eu le dau 'reject'
nu ma las ca am gura maredar de asemenea e foarte aiurea ca familia sa nu te sustina
am primit si eu palme, si de aceea te sustin laura!!!!sa nu te lasi
eu cateodata spun: ma e in gradina mea, e treaba mea, eu spal, eu curat…..deci?????care e problema
ioana, multumesc pentru incurajari 🙂
tata are, intr-adevar, o mare problema cu animalele in general, nu numai cu taz…nu le uraste dar nici nu-i plac. nu pune mana pe ele ca ii este scarba…nici macar nu le atinge…le arunca, in schimb, macare de la balcon cainilor si pisicilor din fata blocului…nu a fost de acord sa-l cumparam pe taz dar nu avea cum sa ne impiedice..si-a spus doar parerea…si cand i-am zis ca taz este un membru al familiei mele mi-a spus ca eu nu am notiunea de familie, ca nu stiu ce inseamna aia o familie daca spun una ca asta si m-a trimis la DEX sa caut cuvantul…incerc, pe cat pot, sa nu am discutii cu el despre taz ca sa nu ne certam. evit pur si simplu subiectul pentru ca a ajuns pana acolo incat sa-mi spuna ca am o problema la cap pentru ca tin dihor in casa…ca oamenii normali au caini sau pisici nu dihori…si ma dor rau cuvintele astea.. daca ar fi un strain nici nu m-ar interesa parerea lui, dar vin de la tata…asta e. hai ca nu aveam de gand sa mai povestesc dar…am incercat sa va explic asa..in mare..cum sta treaba. ca altcuiva nu am cui sa ma plang :)) si cateodata simt nevoia sa urlu de furie
offffff! cand am citit parca am primit eu o palma!
imi pare rau!
imi pare rau ca sunt asa putine animale inteligente (oamenii) care sa iubeasca neconditionat necuvantatoarele.
eu am primit vorbe de la frati-miu…la un mom dat a spus: il tii cateva luni si pe urma il dai nu?
(asta cand era Dex) si nu mai spun de discutiile care le aveam cu el lungi fara nici un sens. acum daca il apuca discutiile si vad ca nu se opreste, plec.dar la voi sunt parintii….mult mai dureros decat la mine
stau si ma intreb, daca ai fi luat in casa ta tarantule, serpi, scorpioni, care ar fi fost reactia lor
(eu ii respect pe cei care au asemenea necuvantatoare, dar eu nu as avea curaj sa le am in casa)
asa cum spune pupe: dati cate un pupic mare mare la pufosenii
si cand dau ei pupici inapoi uiti toate vorbele urate care le primesti din partea bipezilor🙂 pupe, asta este..mi-am dorit toata viata, cat am fost copil, un animalut..atunci voiam caine sau pisica…mama a adus acasa cateva pisicute si caini dar la insistentele tatalui meu le-a dus inapoi de unde le-a luat..la vechii stapani…si am suferit ingrozitor! mi-am jurat ca atunci cand voi fi la casa mea voi avea animal..abia acum am reusit cu adevarat, desi au trecut ceva ni de cand sunt la casa mea. probabil ca ai dreptate, ai mei vor un nepotel…eu nu sunt foarte sigura ca trebuie sa vina acum..si cand am spus ca taz face parte din familie tata s-a suparat. pe de alta parte, nu e nimic de facut cu cei care nu suporta animalele. asa sunt ei. degeaba le explici, le povestesti nazbatii, degeaba incerci sa-i faci sa le iubeasca sau macar sa se induioseze. pentru ca ei nu pricep si cu asta basta….dar ma doare de mor pentru ca pe taz, in afara de mine si de ciprian, nu-l iubeste nimeni..nici tata, nici bunicii..mama e foarte rezervata..fratele meu la fel…sunt rezervati din politete..adica…nu dau cu bata-n balta ca tata..dar in rest..nimeni nu a fost de acord sa-l luam pe tazucu. si taz e atat de dulce..ma topesc cand ii vad moaca aia scumpa si nevinovata..si e atat de cuminte si de iubitor si de tandru..si jucaus ….nu stiu cum nu starneste simpatie. noi il iubim foarte tare..e ceva..asa..nu stiu..ne-a schimbat viata 🙂
multumesc pentru incurajari, o sa pup tazucu din partea ta iar din partea noastra pupa dihorasii tai in botic si spune/le ca ii iubim!
oana, tatal meu a vrut sa faca o gluma cica.
– de ce nu-l duci tu pe animal (nu poate sa-i spuna pe nume, nu stiu de ce, ii spune animalu) in padure? ca el este un animal salbatic…acolo e locul lui, nu in casa!
– daca-l duc in padure moare de foame…nu stie sa se hraneasca singur, ar fi atacat de alte animale si ar muri…
– pai asta e si ideea!!!!
Am crezut ca mor. Cica a fost o gluma….nici nu-ti imaginezi cum m-am simtit. si nu mai era vb de taz aici..era vb de mine deja. Ok. nu-l suporti pe taz. Dar nu-ti dai seama ca de fiecare data cand vb de rau de el, ma ranesti pe mine? dar pe ai mei nu i-a interesat niciodata daca ranesc sau jignesc pe cineva …merg pe ideea “ma iei asa cum sunt”. am renuntat la a-i mai convinge. asta pentru ca, pana la urma, nu ei trebuie convinsi, nu ei trebuie sa accepte situatia etc. ei trebuie sa o cunoasca si atat. iar daca as lua in casa serpi si tarantule cred ca mi-ar chema la usa salvarea ..ar crede ca sunt total nebuna. s-ar speria si nu ar mai dormi noptile..:)))) si asa mi-au spus ca nu sunt in toate mintile sa-mi iau dihor..
dar indiferent de parerea tuturor..viata mea merge inainte …:) si da, ai dreptate, cand il tin pe taz in brate il pup si-l mangai dispar toate relele si grijile si supararile 🙂 papuma dihorasul tau pe botic!!
Am avut luna asta musafiri, o familie din Germania (romani plecati ), sot,sotie si 2 fete mici…au stat la noi in casa 2 saptamani, ei vin in fiecare an in august la noi sa isi faca concediul. Ei nu suporta animalele! Cind mi-au vazut dihorii se uitau cu scarba la ei!!
Eram cu mama mea si cu mama fetelor in bucatarie si il tineam pe Bijoulica in brate si mi-am bagat nasul in blanita lui si am zis ca miroase bine ca tocmai era proaspat imbaiat si pufos si ma trezesc cu o intrebare din partea musafierei : “Hai zi Dani, unde l-ai spalat?” Eu: “In vana, unde ne spalam si noi!” ( Unde sa il spal?? Afara in curte cu furtunul?!!!!! )
A mai vazut ca ii dau Arriellei sa pape din lungurita, (Bijoulica e mai mancacios de felul lui si ii papa ei mancarea, din cauza asta ei ii dau din lingurita si ea inchide ochisorii cind papa, e o draguta)…musafira noastra isi spala lingura inainte sa manance :))))) Si a mai vazut ca tin mancarea dihorilor in frigiderul in care ne tinem noi mancarea, ceea ce din nou nu i-a convenit 😀
Mama mi-a povestit ca intr-o seara i-a acoperit pe bursucii mei cu o paturica si musafira ar fi zis : “Mai bine ai inveli un copil decit animalele alea”
Cu totii am ramas fara cuvinte…sunt animale crescute incasa, vaccinate, spalate, ingrijite…ce are mancarea lor daca e tinuta in frigider, doar nu e luata de pe jos si tinuta la frigider! Era vorba de un piept de curcan tinut la rece!!!
Am mare noroc cu parintii mei ca ma sustin si ca iubesc animalele (mai am si 2 catei) si ca mi-au luat aprarea in fata musafirilor. Daca nu le convine sa nu mai vina la noi! Asta au fost cuvintele lor.
Am mai intalnit persoane care imi spuneau ca era mai bine daca imi cuparam o pisica sau un catel decit dihori…de ce, ptr ca nu intra in tipar? ca nu e conform stas? de ce trebuie sa fiu ca toata lumea?
Dihorasii sunt niste animale tare dragalase si nimeni si nimic din lume nu m-ar putea convinge ca nu e asa!
Anonim
Si eu m-am lovit de genul acesta de prejudecati, incepand cu mama. Cand am venit prima data cu Bijou acasa, era doar un puiut; tata, fiind crescut la curte, dormind cu pisica in cap pe perna si cainele la picioare, stia ce inseamna un animal de companie. S-a jucat cu Bijou si a fost foarte incantat de ea. Mama…a dormit toata noaptea in bucatarie, pentru ca ii era foarte frica de ea. Si mama a fost crescuta tot la curte, dar in genul acela de familie unde animalul sta in curte, nu in casa (par, boli, dezastru, ce mai!), insa in ciuda fobiei ei vis a vis de bijou (ea are o fobie cu sobolanii si prima senzatie cand a vazut dihorita a fost ca …arata ca un soricel), a avut bunul simt si decenta sa nu imi spuna nimic negativ. Nu m-a judecat, nu m-a blamat, doar a dormit in bucatarie :))))
De atunci, lucrurile s-au schimbat. Mama este absolut indragostita de toti dihorasii care au trecut prin casa; ii pupa, ii mangaie, ii ingrijeste ca pe proprii copii cand mai plec si sunt nevoita sa ii las la parinti. A plans ca si mine cand a murit Bijou, si acum…Maya…
Sincer, nu as fi crezut vreodata ca va trece peste educatia care i-a fost data si prejudecati. Insa cred ca a facut-o pentru mine initial, iar apoi si-a dat seama ca dihorii sunt niste animale superbe si merita iubite.
Un fenomen foarte curios s-a intamplat: toti tinerii din familia mea (aka verisori si sotii/soti de verisori), la care aveam pretentii din punctul asta de vedere, rad de 'sobolanii' mei si imi spun sa ii dau si sa fac copii. Cei in varsta, respectiv bunica si matusa mea, sunt foarte deschisi si chiar i-au mangaiat/pupat. I mean, bunica mea de 75 de ani careia i-au mancat dihorii zeci de pui la tara, ma intreaba de ei si ii mangaie cand ii duc in vizita la tara..wow!
Tinand cont de situatia aceasta, am ajuns si la o concluzie: nu conteaza atat de mult prejudecatile si felul in care au fost invatati unii oameni, ci ceea ce este cu adevarat in inima lor. Daca nu exista deschidere si iubire, nu e nicio sansa pentru o schimbare. Repet, imi este mila de ei, pentru ca vor fi privati toata viata lor de iubirea unui animal…
Pentru mine, animalutele astea inseamna extrem de mult: au venit intr-o perioada in care eram cu psihicul la pamant, m-au tratat, inveselit, mi-au schimbat perspectiva asupra valorilor in viata mea. Iar eterna discutie 'fa copii, nu tine animale in casa' deja incepe sa ma scoata din minti. Care este legatura? O sa fac si un copil, daca vrea Doamne Doamne, si o sa il cresc alaturi de dihori! Dupa cum spunea Simo: cu o mana tin copilul la san si cu alta mangai dihorul :))) Si care-i problema?
Anyway…discutia asta este interminabila si tot nu ajungem la nicio concluzie. Laura, sa fii fericita ca il ai pe Taz. Este un animal extraordinar, care evident a adus schimbari in bine in viata ta. Asta e tot ce conteaza 😉
da roxana, cred ca pana la urma totul se reduce la cat de fericiti si multumiti suntem noi cu animalele noastre, nu cei din jur. si ai dreptate, e atat de mult de discutat si povestit pe subiectul asta incat..nu stiu cat rost mai are. oamenii care nu iubesc animalele si nu le inteleg dar mai au si gura mare..ar trebui pur si simplu ignorati. ei nu vor pricepe niciodata..nu au cum s-o faca.
PS
am o colega la job care, atunci cand a vazut poza cu taz cascand a spus vai ce urat este!!! ce poti sa mai spui? nimic….absolut nimic…
te inteleg, daniela! stiu cum este cand esti privit ciudat si judecat fara nici un drept. si tata a facut ochii mari cand a auzit ca spal tazucu in cada in care facem si noi baie..ca+l pup si imi lipesc obrazul de blanita lui…era in vizita la noi cand a vazut ca i+am dat un pupic lui taz si la sf, cand sa plece, a spus ca nu ma mai poate pupa ca am pus gura pe taz..si ii este scarba. pana la urma ne-am pupat dar..mi+a picat foarte prost…si cand sunt la noi in vizita si apare taz in camera..daca se apropie prea mult de el, tata spune laura, ia-l te rog…te rog..ia-l de aici!
Ce facem cu micutii nostrii in vacante ?
Foarte simplu, ii luam cu noi, atunci cand ne luam langa noi un sufletel trebuie sa ne gandim ca in vacante trebuia sa-i fie bine si lui nu numai noua , si daca nu ai cu cine sa-l lasi asa cum e exemplul nostru , il iei cu tine pur si simplu … o mica vacanta cu micuta mea … a fost mai minunata decat doar in 2 si ca sa va si demonstrez … ca se poate iata
deci da, se poate sa ne luam si sufletelul cu noi !P.s.: mai schimbati subiectul cu oamenii care nu sunt de acord cu cresterea unui sufletel cum este DIHORUL in casa , in fond si la urma urmei fiecare face ce vrea si daca asa mult va pasa de ceea ce zic altii trebuia sa va ganditi inainte
Pupicei dulci de la Joy , iulia si Dan
Iulia, idee e ca daca vine un parinte sau o sora sa iti spuna ca dihorul tau este urit si seamana cu un sobolan, doare, orice ai spune, si eu una nu pot sa trec peste asa ceva. Cine se leaga de dihorii mei se leaga de mine si de familia mea!
Eu una niciodata nu am avut tupeul sa spun unei persoane ca animalutul lui este scarbos, urit, ca seamana cu un sobolan si cum il poate pupa etc, (asta in caz ca nu mi-a placut) stiu ce inseamna si stiu ca deranjeaza. Mie mi-a venit sa pling cind au venit musafirii in casa la mine si se fereau de dihorii mei de parca erau monstrii! daca as si avut curajul le-as fi spus sa nu mai vina la mine in casa!
Si cel mai deranjant este ca daca as fi avut o pisica in casa sau un hamster nu mi-ar fi spus nimeni sa fac un copil in loc sa cresc un dihor. Un copil nu se poate compara cu un animal in primul rand, si oricum eu una nu inteleg de unde vin ideile astea, e ca si cum mi-ar ordona ce sa fac cu viata mea si cu felul meu de a fi. Il voi face cind voi avea chef si cind va veni timpul!
Iar daca nu ne putem plinge aici, atunci unde?
Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.