Acest subiect conține 15 răspunsuri are 6 voci și a fost actualizat ultima dată de 
-
Mesaje
-
Anonim
Pongo este un mascul salvat dintr-un petshop. Are 1 an si 8 luni si nu a avut un stapan niciodata.
Pentru ca ajunge in Bucuresti abia maine seara, nu stiu foarte multe despre comportamentul sau. Stiu insa ca este frumusel foc, cam grasut datorita faptului ca nu prea a facut miscare, sterilizat recent, vaccinat si are o problema la un ochisor (cataracta – se poate vedea si in poze). Nu este agresiv, dar nu stie sa se joace pentru ca nu l-a invatat nimeni cum sa o faca.
Sper sa se gaseasca cineva care sa il adopte, preferabil o persoana care stie ce inseamna un dihor si poate trece peste acesta mica problema pe care o are. Pongo merita sa duca o viata frumoasa, macar de acum inainte 🙁
Multumim Pixie, Alexandra, Denis si Beatrice pentru ajutorul financiar care a facut posibila aducerea lui Pongo din Fagaras!
E cam plinut micutul,dar e asa de dragut ca o jucarie de plus!Sper sa isi gaseasca o familie buna micutul.Il pupam pe nasuc
Anonim
Am fost cu Pongo la doctor si se pare ca nu e vorba de cataracta, ci uveita, o inflamatie a ochiului in urma unei traume, cel mai probabil. Afectiunea s-ar fi putut trata cu niste banale picaturi; acum e destul de veche si nu stim daca se mai poate face ceva, dar noi incercam. I-am testat glicemia si nu are diabet, l-am deparazitat intern/extern, plus ca are si o raie auriculara destul de urata care e sub tratament momentan….
Pongo e foarte deprimat momentan, sta cuminte in cosuletul lui si nu stie exact ce se intampla cu el si de ce se tot muta dintr-o casa in alta. Drumul de ieri de la Brasov la Bucuresti a fost foarte stresant pentru el, motiv pentru care mi-a vomitat si a facut o diaree de toata frumusetea. Astazi se simte bine si isi revine incet. Nu are voie sa pape, ci doar sa se hidrateze.
@sonia: e gras pentru ca e un animal care nu a facut miscare si care sufera de sindromul de 'cusca': face 2, 3 pasi, dupa care se aseaza sau se intoarce in locul din care a plecat. Trist 🙁
Cam atat despre Pongo. Intre timp a aparut si prima cerere pentru el, tocmai de la Iasi. Asteptam sa vina sa il ia cat mai curand posibil.
Va tin la curent! }{
Saracutul Pongo
sper sa treaca cu brio peste toate incercarile si sa ajunga cu bine in noua lui casuta, sa fie iubit si fericit!!!Multi pupici
Este un invingator!Offf, pupam grasunu!!!
sa treaca cu bine peste toate tratamentele!!!si sa aibe o familie iubitoare!!!
Vai,vai,saracul de el,cum sa il tii toata viata in cusca!?Eu,personal,nu sunt de acord cu vanzarea dihorilor in pet-shopuri,deoarece oamenii nu stiu prea multe despre ei si de cele mai multe ori nu ii aleg ca si animalute
.Speram sa isi gaseasca o familie buna si sa nu mai fie tristnub stiu de unde facuse doamna de la pet-shop rost de el, dar a fost bucuroasa cand i-am spus ca cineva vrea sa il cumpere. la pet-shop statea intr-o cusca si nu il scotea nimeni de colo. singura sa jucarie a fost un hamac. primea mereu aceiasi mancare. si-a petrecut 1 an si 8 luni din viata izolat de tot si de toate … pana sa fie luat de acolo, mergeam in fiecare zi si il magaiam printre gratiile alea nesuferite … sa speram ca acum viata sa va devenii mai fericita
Anonim
Pongo si-a mai revenit 🙂 A inceput sa manance bine (ii place carnita foarte mult) si ieri si-a facut curaj si a inceput sa exploreze casa. Sunt super bucuroasa ca a iesit din starea de letargie si ca in sfarsit incepe sa se comporte ca un dihor! Azi de dimineata l-am pus pe balcon pe la 5 si mi-a scormonit vreo 2 flori…Nu m-am gandit ca sunt in pericol cu el, tinand cont ca nu a prezentat interes fata de nimic pana acum :)))
Ii este teama de dihorii mei si cand ii vede, da usor in spate si se uita luuung. Am evitat contactul pentru a nu-l stresa si mai rau decat atat. Continuam cu tratamentul pentru urechiuse si asteptam picaturile pentru ochi. Poate se mai poate face ceva in privinta asta…
Inca nu stie sa se joace, dar face progrese de la o zi la alta }{
yeeee, pupam pufosul tare tare, ca sa se joace si cu pufoseniile tale!!!!
si sa se faca bine!!!
ma bucur pt el, din cate il cunosc eu, ii place sa fie scarpinat dupa-gat … cand va fi adoptat?
Exact! E innebunit dupa scarpinatul pe spate 😀 Azi a fost ceva mai curajos si ne-am jucat putin cu prosopul. Imi vine sa il mananc, atat de sfios si de scump e…
Pongolino va fi luat sambata de stapanul lui. Si se face moldovean, merge la Iasi 🙂 Alta calatorie, alt stres…dar speram sa fie ultima de gen 😀
in 2 zile va uita complet de timiditate … o sa exploreze orice!
Mda…ieri a 'explorat' o alta floare pe balcon. S-a facut negru din cap pana-n picioare, iar floarea mea e…pamant :))) Eu am crezut ca nu se va apropia de ele, atata timp cat nu s-a dat jos din cosuletul lui atatea zile. Da' de unde, s-a trezit instinctul de sapator in el!
Asa ca i-am facut baita cu sampon de dihorasi, l-am curatat in urechi (cand a venit avea urechile complet negre, cu totul, acum sunt curate si rozalii) si acum punem si picaturi in ochi. Sa vedem daca se mai poate face ceva pentru ochisorul bolnav…
In sfarsit, incepe sa arate si sa se comporte ca dihor! Sper sa ii fac o poza in seara asta, sa-l vedeti pe marele urs bland, Pongo 😀
ce mult ma bucur pentru Pongo! mai ales ca si-a gasit o causta unde va fi primit asa cum trebuie! eu am visat ca l-am adus acasa sambata trecuta…asa de mult am tot gandeam la el 🙂 (in visul meu se tot juca cu Ricinelu meu…asta inseaman ca totusi o sa devina foarte energic si alintat in curand). :* Pongonici !
Daaa, si eu il vad pe viitor un mare alintat. E un dihor foarte interesant ca temperament; daca ar fi sa il aseman cu un om, as spune ca e ca un….ascet :D. Haha, stiu ca suna funny, dar are o privire foarte blanda si inteleapta, e complet non violence (daca se apropie Pif de el tutuind, se retrage din raza vizuala foarte subtil, desi daca i-ar da 2 labe lui Pif l-ar invarti in loc), are o prezenta foarte 'nobila', paseste precaut, nu streseaza si, la cat de chinuit a fost animalul asta emotional, nu musca! Nu riposteaza decat printr-un fel de gafait infundat.
Daca nu ar fi fost Maya, cu siguranta l-as fi pastrat pe Pongoniciu, dar sunt linistita pentru ca stiu pe ce maini ajunge. A propos, s-a decalat shippingul pe duminica. Am gasit pe cineva care merge la Iasi, asa ca stapanul nu mai trebuie sa faca un drum pana aici 😀 Cum se rezolva toate asa frumos pentru blanos }{
Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.