Salut! Numele meu este Tina si am 8 luni, iar de la 5 luni jumate am fost foarte bolnava. Acum, cu ajutorul lui Simo, care este mama mea adoptiva, ma simt mult mai bine fata de cum am fost si trag sperante sa ma refac complet.
Dar sa va spun povestea mea…
Intr-o seara, venind in vizita cineva la noi, m-am jucat pana la epuizare. Ceva s-a declansat inauntrul meu ca de a doua zi m-am simtit foarte rau; abia mai puteam sa ma cobor din hamac, sa mananc, sa beau apa si sa-mi fac nevoile, iar a doua zi deja nu ma mai puteam da jos. Vazand Simo cum sta treaba, m-a dus la doctor sa vada ce este cu mine. In urma consultatiei mi-a dat ceva antibiotic injectabil, zicand ca sunt racita, dar a treia zi deja eram complet letargica, cu febra 41-42? C, doar limbuta o mai puteam misca in gurita. Atunci a inceput Simo sa ma poarte la fel de fel de medici. La sfatul doctoritei mele, am inceput cu radiografii la Facultatea de Medicina Veterinara. Acolo m-a consultat un conferentiar doctor; spunand ca am viroza, mi-a schimbat antibioticul cu altul. Nici asa nu mi-a trecut si nu dadeam semne ca merg inspre bine. Deja nu mai puteam sa mananc, numai din seringa…
Tot la sfatul doctoritei mele am mers sa-mi faca si ecografie; cand a trebuit sa ma rada pe burtica de par am fost foarte rea, nu ca asa am vrut eu, dar ma durea ingrozitor, si cand m-a tinut tati sa ma rada un nene, mi-am infipt coltii in tati si nu l-am mai lasat! Foarte tare l-am muscat si acum imi pare rau, dar in momentele acelea groaznice nu mai stiam ce fac 🙁
La radiografie nu mi-a gasit nimic, eram plina de gaze. Atunci medicul mi-a luat sange pentru analiza si mi-a bagat in vena branula, o branula care era cat labuta mea. Epuizata total, nemaiputand riposta, nu mai aveam ce face, trebuia s-o las acolo…
Intre timp, mami a inceput cu telefoanele la medici. Cunoscand un medic foarte bun care era coleg cu doctorita mea si cu doctorul care mi-a facut ecografia, dar care era prea departe si nu ma putea vedea si consulta, a inceput de-a fir in par sa-i spuna ce simptome am, cum a inceput totul si cum nu are niciun antibiotic efect. Doctorul respectiv a spus ca el banuieste ca este infectie cu anaerobi. I-a zis mamei mele sa-i trimita scaun pentru ai face analiza si culturi.
Doctorul care mi-a facut ecografia a zis ca ar putea fi fisura de intestin, ca au mai intalnit caz asemanator cu febra prezenta care nu scadea la niciun medicament, si daca e asa trebuie sa ma opereze urgent, pentru ca nu e timp de pierdut.
Intelegandu-se toti trei medicii (cei trei muschetari) telefonic, au ajuns la concluzia ca trebuie sa ma opereze, dar in faza in care eram era riscul sa nu ma mai trezesc din anestezie. Trebuia sa hotarasca Simo ce face cu mine: ma opereaza, risca, sau ma lasa asa? Atunci a hotarat sa ma opereze si a doua zi de la ora 14 pana la ora 17 s-a facut operatia; eu eram adormita si nu stiam ce se intampla cu mine. La operatie, alta surpriza: aveam o peritonita foarte urata si nici urma de fisura… mi-a luat drept biopsie de pe perineu putina depunere (ca petele de grasime) si a trimis-o la analiza. Dupa operatie a venit rezultatul la scaun. Eram plina de o ciuperca numita criptococoza, cea mai spurcata ciuperca existenta, dupa parerea mea.
A inceput tratamentul. Zi de zi luam medicamentul, dar avea grija Simo sa mi-l administreze cu multivitamina in tub ca sa nu simt cat este de rau. Dupa o luna de tratament, ca bonus am facut si icter, hepatita, parca nu era destul ciuperca…Am repetat cultura de scaun sa vedem in ce faza este ciuperca, daca a disparut sau nu. Rezultatul nu a fost foarte imbucurator, dar totusi inspre bine: ciuperca nu mai era in stare activa ( nu mai sporea).
Am oprit tratamentul si am inceput iar cu telefoane la un profesor care se ocupa cu apicultura, si de care auzisem ca este foarte bun. Dupa cateva telefoane insistente am reusit sa-l prindem. Vorbind cu el, a acceptat provocarea sa ma trateze si am inceput cu produse apicole (drajeuri cu laptisor de matca si propolis in stare pura). Dupa patru zile de tratament deja se vedea rezultatul. Am inceput sa ma ridic pe labutele din fata, cu greu, dar am reusit, am inceput sa fac cativa pasi, cu ajutor, dar ii fac. Din cauza ca mi s-au atrofiat muschii de doua luni jumate de la atata stat cand pe o parte, cand pe cealalta, e normal sa nu mai pot umbla, dar sper sa ma refac cat mai repede, cu ajutorul familiei care ma iubeste enorm. Vreau sa mananc eu singura, sa nu mai fie nevoita mama mea sa stea treaza pentru mine pana la ora 3-4 si dimineata sa se trezeasca de la 6-7.
Nimeni nu mi-a dat nicio sansa, nimeni nu credea ca o sa-mi revin, nimeni nu a avut incredere in noi , dar noi am reusit, nu total, doar partial. Incet, incet, cu rabdare… ma voi face bine 🙂
Ce varsta are dihorita?
Nu stiu ce sa fac. Dihorita mea a inceput de 3 zile sa stranute si sa faca atacuri de respiratie, respira rapid si pare ca are nasul infundat.In schimb este activa,nu ii curg ochii, mananca si bea fara probleme. Am fost cu ea la veterinar si mi-a spus ca e posibil sa fie o alergie, asa ca i-a facut o injectie antialergica. Am asteptat o zi si nimic. Am fost azi cu ea si am inceput tratamentul cu antibiotice. Nu stiu ce sa ma fac. Vreau sa se faca bine si sper sa mearga tratamentul. Noi am luat-o din pripa fara a avea alte simptome.Imi vine sa plang numai cand ma gandesc.
Ce frumosssss!!!!!!Felicitari mamico,esti tare grijulie iar Tina este o luptatoare:) Va Pup,pa pa:)
Cand am citit povestea m-a apucat plansul. Multumesc ca inca mai sunt oameni dedicati fiintelor din jurul lor. Cu siguranta Tina e cea mai iubita mustelida, iar Simo cea mai grijulie si dragostoasa mamica de dihorei. Multa sanatate! :*:*:*
Tina sa facut bine:) si acum are un ,,fratior” Va multumim pentru sustinere si incurajari :*
Simo esti o mama foarte devotata FELICITARI. Multa sanatate micutei TINA
Tina, sunt sigura ca o sa treci cu bine peste toate greutatile, ca o dihorita frumoasa si puternica ce esti!
Mai avem un drum scurt de strabatut, dar vom reusi :*:*:*