Fatarea in sine a fost anevoioasa si destul de lunga durata. Bijou era deja obosita si nu s-a mai putut ocupa de Pif, fiind ultimul sosit…L-am zarit in coltul custii, in sacul amniotic, vanat. L-am frecat bine cu prosopul timp de vreun sfert de ora, pana a inceput sa dea semne de viata…
Abia la varsta de o luna si jumatate mi-am dat seama ca este ceva in neregula cu el. Ceilalti pui se jucau, erau alerti, numai Pif statea intr-un colt si nu interactiona cu nimeni. De fapt, el nu putea sa mearga…
Desi nimeni nu i-a dat nicio sansa si mi s-a recomandat eutanasia, doctorul Radu Boncea a avut incredere ca poate sa il faca bine. Am cantarit optiunile si am decis ca merita sa lupt pentru el…
Pif a trecut prin 3 operatii majore in care i s-au indreptat piciorusele si i s-au pus tije. Recuperarea a fost foarte grea, insa intotdeauna m-a uimit la el dorinta de a trai si de a fi … normal. Cu toate ca era pus in gips, ca sa nu mai vorbesc de durerile prin care trecea, se deplasa pana la litiera, tarandu-se, sa isi faca nevoile. Si-a desfacut gipsul, i-am indreptat din nou picioarele, l-am pus din in gips, am facut fizioterapie prin inot. Mai tarziu, i-au fost scoase tijele… a fost o perioada foarte aiurea. In tot acest timp, dormea numai pe pieptul meu, obicei cu care a ramas pana in ziua de astazi.
Cu toate ca a trecut prin furcile caudine pentru a atinge recordul de a ALERGA prin parc acum, este un dihor cu totul special. De fapt, el nu mai este dihor demult, este om sau…ma considera pe mine dihorita, pentru ca nu prea comunica bine cu semenii sai. Intr-un fel e normal, si-a petrecut toata copilaria pe pieptul meu si nu poate nega ca este, intradevar, altfel decat ceilalti dihori.
Pif nu are apucaturi dihoricesti de tipul furtului, racaitului, muscatului, facutului nevoilor pe langa litiera etc. Este un gentleferret prin excelenta.
Pif este cel care ma asteapta in fata usii de la intrare cand ma intorc de la munca si imi cere jumatatea lui de ora de iubit, Pif este cel care se trezeste dimineata cu mine si ma asista in procesul de machiaj cu boticul pe piciorul meu, Pif este cel care se urca in pat (are un sistem special amenajat ca sa poata sa urce) si se culca langa mine, este extrem de atent cu igiena personala si cu teritoriul lui. Asa invalid cum e, tine la respect o dihorita si o nurca. Maya l-ar pune la pamant in 2 secunde, dar nu comenteaza niciodata in fata sefului, din contra, ii cauta aprobarea cand e vorba de probleme de clan.
Pentru mine, Pif este un miracol, o lectie de curaj si supravietuire. Uneori ma uitam la el cat de mult se chinuia sa ajunga la bolul cu mancare, prin ce dureri trecea, ce suparari si frustrari cand Bijou se urca pe dulap si el nu putea…se uita trist de jos la ea si se bosumfla. Dar Bijou ii arunca obiecte de sus, sa se joace si el :). Erau o echipa minunata impreuna! Si, dupa toate acestea, ma gandeam ca orice suparare as fi avut, trebuia sa iau exemplu de la dihorul meu si sa fiu cu capul sus.
Fuli este si va ramane printisorul meu invalid gradul 2, si, bineinteles, o parte pretioasa din Bijou, pentru ca i-a mostenit aura de mister si rafinamentul….
Update: Pif a plecat de langa mine in ianuarie 2015… Acest suflet si-a facut datoria de companion mai mult decat m-as fi asteptat eu vreodata. Este si va fi mereu acea parte din mine catre care nu ma pot indrepta decat cu inima deschisa, fericita. Iti multumesc pentru tot, Pifulet!
Articol intocmit de Roxana Neagu
Mereu animalele cu invaliditate se ataseaza mult mai tare de om decat cele normale. Din 3 pisici ale casei, cel mai atasat de om este cel aproape orb. El se bucura cel mai tare cand ajungi acasa, sare in brate si te pupaceste ca un copil. Restul felinelor sunt ceva mai rezervate, desisi ele isi arata in felul lor afectiunea !
lol
terminati cu prostiile!
ce dormea la mine in brate pifu :D. sa mai vii cu el la joaca pe la noi, ca fetele il asteapta 😀
pupam dulceata!
chiar este expresiv cu ochisori lui dulci!
un luptator cu sufletul de miere!
sunteti ingerasii lui pazitori!
Va multumesc, insa tot meritul este al lui Pif si al lui Radu }{
Ne-ai emotionat pana la lacrimi. Asa patim cand citim povestea unor dihorasi victoriosi care au luptat cu toate obstacolele. Un exemplu motivant pentru noi oamenii. Ma bucur enorm ca l-am vazut. E un ingeras de dihoras. Cuminte si iubitor din cale afara e Pif. Tot ce e mai bun in sufletul stapanilor ei simt si-s influentati de asta in comportamentul lor.
Va dorim multa sanatate iar tie Roxana cele mai mari vorbe de felicitare pentru increderea in el si devotamentul de a lupta alaturi de el. Sunteti o echipa victorioasa. :-*:*
Saracutul Pif }{ este un luptator! Bravo Roxana :*