Buna ziua, de la “mamica adoptiva” a lui Alko!
Total de acord cu Roxana, in loc sa ne “certam” unii pe altii, mai bine sa rezolvam situatia, ca la teorie suntem buni toti pe toate domeniile, ca doar suntem romani 🙂
Nu e vorba nici de ciufutenie, nici de bani (Andrei cumparandu-i toate prostioarele indiferent de cost pentru ca il iubeste), doar ca la un moment dat ne-a adus la exasperare. In cele 4-5 ore pe care le aveam si noi ca timp liber, nu faceam decat sa fim muscati oricat il dragaleam (si ne doream si noi sa-l vedem dragastos), sa facem curatenie din 5 in 5 minute, sa se tavaleasca in lititera si pe urma sa lase toate bobitele alea prin toata casa de innebuneam dupa ce roboteam amandoi cate o zi intreaga.
Sau cand vii obosit acasa, totusi iti faci timp 2-3 ore sa-i acorzi atentie, sa-l obosesti, sa-l dragalesti, il bagi la somn, a doua zi trebuie sa te trezesti la 7 dimineata si el sa iti dea trezirea de 2-3 ori pe noapte. Dupa mai multe nopti nedormite, dupa atata strans dupa el, dupa ce te tot musca, dupa ce mai ai atatea alte griji “omenesti” pe cap, e normal ca uneori ajungi la exasperare.
Nu zice nimeni sa fie bibelou, am o catelusa care acum e la ai mei de vreo 6 ani (are 8 ani), am crescut-o de la 4 saptamani, am spalat de 1 milion de ori covoarele pana a invatat sa faca afara, a ros perdeaua, mi-a ros pantofii, dar o iubesc, a fost receptiva la insistentele mele in “modelarea” comportamentului ei, drept dovada nu a avut lesa niciodata, merge numai cu noi pe jos la picior, sta si asteapta semnalul cand trebuie sa traversam strada, stie ca in camera mea nu are nevoie in pat (acest lucru a intervenit pe parcurs cand umplea patul de par), e foarte iubitoare.
Deci rabdare, slava Domnului exista, dorinta ca totul sa fie bine, exista, totul e sa mai vrea si Alko! 🙂
Are o personalitate foarte puternica si ne cam pune capac amandurora cateodata. Am vrut sa-l dam de 2 ori, intr-adevar pentru ca efectiv am zis ca poate nu suntem noi ceea ce ii trebuie, nu pentru bani, ci tocmai pentru binele lui si al nostru, insa e super destept, de fiecare data cand “mirosea” ca i s-a pus gand rau, parca se transforma :))) si ne mai dadea putere, ne dadea speranta ca se poate.
Elena, nu contest ca la tine a fost cuminte, insa e cu totul alt mediu, mai avea 3 companioni si nu era la el acasa unde e stapan pe mosie si sa faca toate trasnaile de ii trec prin cap. Cand am venit amandoi la tine cu el, cu 5 minute inainte sa plecam de acasa, il filmasem cum luase castronul de mancare in gura si dadea cu el peste tot, cum efectiv distrugea si musca tot ce prindea, am ajuns la tine si nici n-a mai miscat. Acum nu stiu daca era efectul lui Qua sau ca nu era pe teritoriul lui.
Azi de dimineata cand am venit acasa, am intrat in sufragerie, a sarit din fotoliu, de sub un prosop, pe mine. Am zis si eu ca se bucura. L-am luat in brate, l-am dragalit, il tineam pe umar, ghici ce… mi-a tras o muscatura de ureche de imi venea sa-l arunc pe geam, dar ce sa-i mai fac… l-am pupat si l-am pus la nani. Dupa 2 zile de facut numai la litiera, azi a facut fix pe parchet in alt loc. Sa nu te apuce bazdacii? Da’ perseveram, ca vorba aia, e la noi pe batatura acum, il iubim si vrem sa fie bine. Incercam cat ne tin balamalele!
Dihori sanatosi, cuminti si dragastosi sa ne dea Dumnezeu, tuturor! 🙂
