Dexter

A doua minune in casa! S-a nascut in 2 mai 2009, intr-o crescatorie de blanuri din Tg-Mures si a venit in familia noastra in data de 8 iunie 2009. Soarta lui ar fi fost cruda daca nu il luam noi de acolo.

Cum am avut-o pe Ella si tot vedeam si citeam ca este mai bine sa fie doi, ne-am hotarat sa ii luam un fratior. Ne-am dus intr-o duminica la ferma, crezand ca mituim paznicul si ne da unul asa… El in schimb ne-a dat numarul de telefon al domnului director (care este un om minunat) si a acceptat sa ne intalnim si sa alegem baietelul nostru. Dex mai avea un fratior identic! Mi-a fost dificil sa aleg… cum l-am luat in brate a scos un sunet ciudat si domnul inginer m-a sfatuit sa il iau pe el, ca se vede ca are personalitate (stati linistiti ca si fratele lui Dexter a scapat; numele lui este Willy si traieste impreuna cu taticul lui, Andrei, in Ploiesti!)

Am fost tare incantata! Prima data cand l-am tinut in brate am avut asa o senzatie placuta! Era un “ceva” mic mic, crem, cu ochisorii negri si limpezi, imbracat in puf, o codita mica si subtirica. Avea doar 220 de grame. Imi era si teama sa il tin in brate, nu cumva sa ii fac ceva rau. Statea asa de cuminte, nu scotea un sunet…in momentul in care am inceput sa dau telefoane sa spun vestea cea mare, a inceput si el sa vorbeasca. Numele l-am ales destul de greu: m-am hotarat sa fie Dexter, deoarece imi place serialul acela cu criminalul in serie… nu desenele animate.

Deci sa scriu mai departe… cu Dex in brate, primul drum a fost la veterinar, un mic control inainte sa il ducem acasa la surioara lui, Ella. Odata ajunsi acasa, nici macar nu a trebuit sa aratam ca avem ceva in brate, ca saraca Ella deja era disperata. Pentru ea, venirea lui Dexter a fost un adevarat soc! A inghetat pur si simplu. Nu a vrut sa il miroasa, sa il vada…nimic! Noi eram speriati pentru ca nu a mancat cateva zile, de abia a baut apa. In careva zi l-a si capsat pe Dex…care saracul de el era tare mamos si se tinea tot timpul dupa ea…

Dexter s-a obisnuit repede cu noi, cu noua casa, cu Ella… el nu este atat de mofturos si selectiv cum este Ella, mananca aproape orice, se joaca cu orice si cu oricine. In mare, nu am avut probleme cu el…

Partea deranjanta a fost ca Ella nu prea stia cum sa se joace cu un dihor si Dex nu prea stia cum sa se joace cu o dihorita, care s-a jucat numai cu oamenii. Treaba asta ne-a dat batai de cap. Dex era destul de violent si Ella saracuta fugea de el si incerca sa scape mereu! Cand era mic era usor de evitat, sarea Ella pe masa si il privea de sus, dar acuma Dex urca dupa ea peste tot.

La un moment dat Florin era tare dezamagit de comportamentul lui Dex fata de Ella…a si spus ca ii pare rau ca l-am luat. Mie in acel moment deja imi era atat de drag, incat ma durea fiecare cuvant! Eu am spus ca odata ce a venit un animal in casa, eu nu permit nimanui sa il dea afara! Atunci m-am hotarat ca fie ca vor, fie ca nu, relatia dintre cei doi trebuie sa mearga!!! Desigur, noroc a doua oara cu acest site si cu Roxana, care stie ce inseamna sa ai doi dihori in casa. Ea m-a sfatuit sa am rabdare cu ei si sa intervin doar daca e foarte rau, mi-a explicat ca asa se joaca dihorii intre ei….mai violent. Mi-a explicat multe lucruri, mi-a dat sfaturi, trucuri ce pot face ca cei doi sa se inteleaga mai bine.

Acuma imi este mai mare dragul sa ma uit la ei cum se tavalesc unul peste celalalt!!! Ella cu cele 700 gr ale ei, cum sare peste Dex, care are peste 1500 gr… 🙂 Lucrurile s-au schimbat incet, dar sigur. Nu pot spune ca este totul bine si este armonie perfecta in casa, dar este mult mai bine. Cateodata mai trebuie sa strig un pic la ei, dar nu mai intervin asa mult ca inainte! Ii las pe ei sa isi rezolve neintelegerile!