evadarea Ellei

Intr-o seara, in iunie – nu mai stiu exact in ce zi -, m-am intors destul de tarziu acasa. Am inceput sa o caut pe Ella sa o pup de noapte buna.

Am cautat-o in pat, in dulap, si in celalat dulap, pana am realizat cu stupoare ca nu mai este. M-am uitat la fereastra si vazand ca era deschisa putin, deoarece era foarte cald in seara aceea, mi-am dat seama ca a iesit afara.

Eram foarte suparata si nu stiam ce sa fac. Am iesit afara impreuna cu catelusul ei, care la o apasare latra de trei ori, si am inceput sa o caut. L-am sunat si pe prietenul meu si am stat amandoi afara pana la ora 8 dimineata si am cautat-o. La 9 trebuia sa fiu la un examen, eram in sesiune atunci.

Dupa ce am cautat-o trei zile la rand, trebuie sa recunosc ca imi pierdusem speranta ca o voi mai revedea vreodata – se stie faptul ca dihorii nu se orienteaza foarte bine si nu pot veni inapoi.

A treia zi, seara, am intrat in casa dupa o noua tura de cautari, m-am pus in pat si am inceput sa plang. La un moment dat suna telefonul – era o colega de facultate care stia de disparitia Ellei si care imi spune ca langa scara mea un amic de-al ei a gasit ceva lung si negru si sa ies afara ca vine la mine in 5 minute. Eram foarte fericita, totusi nu voiam sa imi fac sperante prea mari … daca nu e ea.

Cand am iesit si am trecut de aleea din fata scarii, imi batea inima ca la un pui de gaina. Cand am vazut-o cum era tinuta de tipul respectiv, stransa de asfalt, am inlemnit. Se uita la mine … si cand i-am spus: Ce faci mama? asa vroia sa scape si sa vina la mine.

Revedera a fost dulce si frumoasa, ea ma pupa iar eu plangeam si nu imi venea sa cred ca a ramas atat de aproape de mine. Ii era foame si sete si mirosea a motorina, probabil a dormit sub masini.

L-am sunat si pe prietenul meu, era in apropiere deoarece o cauta pe Ella – el nu si-a pierdut speranta nici pentru un moment -, care i-a dat o recompensa grasa baiatului respectiv.

Am dus-o in casa, am sters-o doar cu un prosop ud si ne-am bagat la somn.

A doua zi am dus-o la medicul veterinar. Din fericire, nu a avut nici o problema, doar ca era slabita un pic. De atunci mananca rosii, castraveti si cartofi … probabil papa din tomberon saraca.

Ea simtea nevoia sa evadeze deoarece era in calduri. De atunci verific de 2 ori ferestrele inainte sa plec undeva, mai ales ca acuma stam la etajul 2 si nu la parter.

Trebuie sa recunosc ca m-am simtit foarte vinovata … a fost o minune ca am recuperat-o pe Ella, chiar si medicul a spus acest lucru. Ea a fost foarte curajoasa. In noaptea aceea a urmat o furtuna mare … dar tunetele si fulgerele ea le auzea si le privea din casa.

Intocmit de LILU