Intr-o dimineata rece din decembrie m-am trezit la sunetele de pianina din sufragerie. M-am uitat langa mine, dar Cipri dormea dus, asadar nu putea fi el. In casa mai erau doar Maya si Juno, dihoritele noastre nazdravane, dar eu eram convinsa ca ele dorm in cusca sau in saculet, ca doar era ora… Asa ca am decis sa ma duc sa investighez sursa sunetelor. Clapele pianinei nu se miscau, nu era nimeni. Dar totusi se auzeau niste acorduri si nu veneau de la nimeni altcineva din bloc, noi fiind singurii cu o pianina in apartament. M-am uitat in cusca si am vazut ca acolo era doar Maya, dormind dusa intr-una din pozitiile ei de yoghina mica. Asa ca mi-am dat seama ca Juno a intrat cumva in pianina si a inceput sa cante. Cand am miscat pianina ca sa pot s-o scot, ce mi-au vazut ochii? Juno se chinuia sa bage un ditamai slapul de baie printre corzi. Vedeti voi, ea facuse o gaurica in materialul din spatele pianinei si facuse un adevarat depozit acolo: o pereche de sosete, doua mingiute de plastic, un brelog, doi papuci de casa desperecheati, husa de la telefonul mobil si cateva bobite de mancare, si acum vroia sa intregeasca stocul si cu un slap de baie. Am lasat-o sa-si termine treaba si sa iasa iar la vanatoare de slapi sau papuci (febletea ei). Bineinteles ca a mai gasit ceva: un bocanc de-al meu, si am stat jumatate de ora si m-am uitat la ea, razand infundat ca sa n-o distrag, cum s-a bagat in papuc, cum a iesit, cum l-a intors, cum s-a chinuit sa-l apuce din toate partile, cum pana la urma a reusit sa desfaca un siret si sa traga bocancul dupa ea, de siret, cum s-a chinuit inca vreo cinci minute sa bage bocancul in pianina si cand a vazut ca nu merge s-a orientat sa-l bage sub biblioteca, si l-a lasat acolo.
Intre timp s-a trezit si Maya, si, dupa momentul rutinic de cuteness in care s-a frecat cu burtica de talas si s-a intins ca un serpisor, a venit si ea la joaca. A provocat-o pe Juno la o partida de cafteala si au inceput sa cotcodaceasca fericite in limba lor. Intre timp m-am dus sa fac cafeaua, ca se trezise si Cipri. Nici n-am deschis bine usa la “Taramul Interzis” (adica la bucatarie), ca mititelele mele, tusti, dupa mine. “Bravo, Ioana, acum chinuie-te sa le scoti din bucatarie”, mi-am zis, inarmandu-ma cu rabdare. Intai am reusit s-o prind pe Maya, fara prea multe eforturi, pentru ca dihorelul meu spalator nu rezista sa nu vina cand ii intind mana, atunci ea trebuie sa ma linga, invariabil. Am dus-o pe Maya in sufragerie si am postat-o pe fotoliu stiind ca o sa se chinuie putin sa se dea jos, oferindu-mi ragazul s-o prind pe Juno si s-o duc si pe ea in sufragerie. Juno se ascunsese dupa aragaz, exact lucrul de care ma temeam pentru ca ea are o afinitate deosebita pentru cauciuc si latex, si nu vroiam sa risc sa inceapa sa muste furtunul de gaz. M-am chinuit vreo zece minute s-o chem la mine, dar ea e incapatanata si usor timida, asa ca n-a venit. Pana la urma am scos artileria grea…i-am adus un papuc. A stat putin, l-a adulmecat de la distanta si parca am vazut cum a luat decizia: “Papuc!!! Trebuie sa il am!!!”
Asa ca a iesit dupa el, si eu hat, am prins-o…
