hiperadrenocorticismul si implantul cu suprelorin

Corpul mamiferelor produce steroizi naturali care sunt esentiali pentru functionarea corecta a organismului. Acesti steroizi se impart in doua grupe:

• androgenii, secretati de testicule si ovare, cum ar fi estrogenul, progesteronul si testosteronul. Androgenii sunt importanti pentru dezvoltarea sexuala si reproducere;

• corticosteroizii, produsi de cortexul suprarenal. Principalii steroizi suprarenali sunt cortizolul si aldosteronul. Acestia sunt importanti pentru un metabolism sanatos.

S-a descoperit ca suprarenalele produc si ele androgeni, desi in cantitati mici, iar productia de androgeni poate continua si dupa ce animalul este sterilizat, insa nu are relevanta pentru ca animalul nu mai este capabil sa se reproduca. Cu toate acestea, in cazul de boala a glandelor suprarenale la dihorii tinuti ca animale de companie (hiperadrenocorticism), glandele suprarenale incep sa produca androgeni in cantitati mai mari decat ar trebui. Nu se stie exact care sunt motivele pentru care suprarenalele devin superactive – este posibil sa fie contributia mai multor factori. Se stie insa ca, in conditii normale, glandele suprarenale sunt controlate de glanda pituitara, ca parte importanta din sistemul endocrin denumit “Axa HPA”.

Axa HPA

Glandele suprarenale sunt localizate deasupra rinichilor si sunt sub controlul chimic al gladei pituitare, aflata la baza creierului. In schimb, glanda pituitara se afla sub controlul direct al hipotalamusului.

Hipotalamusul elibereaza GhRH (gonadotropina) care merge direct in glanda pituitara. GnRH este eliberat in flux discret si scurt, nu continuu. Ca raspuns, pituitara este stimulata si produce proprii sai hormoni, care sunt denumiti hormonul de stimulare foliculara (FSH) si hormonul luteinizat (LH). Acesti hormoni circula prin sange pana la gonade si stimuleaza cresterea si maturizarea spermei sau ovulului.

Din moment ce suprarenalele produc, desi limitat, androgeni, acestea vor raspunde similar la eliberarea de LH si FSH, marind productia de androgen.

Problema aparitiei acestei boli la dihori se pune atunci cand o mica parte din glandele suprarenale, denumita zona reticularis, incepe sa produca si sa elibereze steroizi in corp. Cea mai corecta metoda de corectie este indepartarea glandei afectate. Partea negativa a acestei interventii este faptul ca organismul este privat in acelasi timp de alti hormoni pe care suprarenalele ii produc, adica cortizolul, aldosteronul si adrenalina. Daca ambele glande trebuie indepartate, abilitatea dihorului de a-si produce hormonii necesari este complet diminuata.

Terapia de inlocuire a hormonilor este necesara pentru recuperarea animalului.

Suprelorinul este o versiune sintetica a GnRH. Este mult mai stabil decat hormonul natural si se degradeaza mai lent in corp. Glanda pituitara se desensibilizeaza si inceteaza productia de LH si FSH. Fara acesti hormoni, glandele suprarenale nu mai produc androgeni, iar dihorul se face bine.

Implantul cu suprelorin este considerat un miracol din acest punct de vedere si am vazut foarte multe cazuri tratate. Timpul de impact este insa diferit: daca la unii dihori, efectele au fost aproape imediate si blanita s-a regenerat complet, in alte cazuri a fost nevoie de 3 luni pentru ca semnele clinice ale bolii sa dispara.

Exista si cazuri in care dihorul sa nu raspunda la tratament, atunci cand glandele suprarenale sunt atat de afectate incat zona reticularis produce androgeni independent de reglarea fluxului de FSH si LH. Daca se intampla asta, suprarenalele produc androgeni chiar si dupa implantul cu suprelorin, insa proprietarul poate incerca alte optiuni, cum ar fi implantul cu Ferretonin (pe baza de melatonina) sau tratamentul cu Lupron. In SUA se recomanda implantarea cu Suprelorin si Ferretonin concomitent, pentru rezultate optime.

Aceasta terapie se face pe parcursul intregii vieti si fiecare implant in parte are utilizare si perioada in care este activ diferita. In SUA, acest implant se face preventiv dupa ce animalul a fost sterilizat.

Costul unui implant poate varia intre 350 si 500 lei. Uneori se pot folosi 2 implanturi/an, in functie de stadiul bolii si raspunsul diferit al fiecarui organism in parte la terapie.

NOTA: Acest articol are doar scop informativ! Daca suspectati ca animalul dumneavoastra este bolnav, consultati un veterinar cat mai repede posibil!

Articol intocmit de Roxana Neagu.