Cel mai probabil, mulți dintre noi, la auzul cuvantului “dihor”, ne gândim imediat la perioada copilăriei, când mergeam în vacanță, în vizită la bunicii din provincie și auzeam cum dihorul a dat buzna în cotețul găinilor și a făcut ravagii. Dar, oare, v-ați gândit vreodată că dihorul poate fi și un animal de companie îndrăgit, care devine din ce în ce mai popular?
În Statele Unite ale Americii, popularitatea dihorului a început să crească încă din anii “80”, ajungând să fie supranumit “Animalul de companie al anilor ’90”, iar la ora actuală se estimează că numărul dihorilor (animale de companie) din USA va ajunge la 10 milioane. Și la noi în țară, dihorul a început să devină din ce în ce mai popular, numărul lor, ca animale de companie, estimându-se, la ora actuală, la câteva mii.
Dihorul domestic (Mustela putorius furo) a fost domesticit de mai bine de 2500 de ani, iar numele său provine din latinescul “furritus” care înseamnă “hoț mic”. Dihorii măsoară 50 cm în lungime, în medie, și cantaresc intre 0,5-2,0 kg. Culorile dihorilor sunt variate, incluzând maro, negru, albinos și argintiu. Aceștia îsi petrec, de regulă, între șaisprezece și optsprezece ore din zi dormind, fiind mai activi la răsarit și la apus (animale crepusculare). Față de strămoșii lor, dihorii sălbatici, care sunt animale solitare, cei domestici pot trăi în grupuri.
Ce trebuie să avem în vedere înainte de a ne lua un dihor ?
Dihorii sunt animale incredibil de curioase și vor mirosi fiecare colțișor din casă. Țineți închise zonele periculoase (debarale, subsoluri), astupați toate găurile din locuință și nu le lăsați la îndemână substanțe periculoase, ascunzând totodată obiectele din burete sau cauciuc, deoarece sunt favoritele lor și, cu siguranță, vor ronțăi puțin din ele.
Asistența medicală trebuie luată în considerare, dihorii fiind animale care necesită controale veterinare periodice, fiind predispuși la diferite afecțiuni a căror tratament poate fi de multe ori costisitor, în timp ce găsirea unui medic veterinar specializat pe astfel de animale exotice poate reprezenta o adevărată aventură…
Dihorii au obiceiul de a mușca, mai ales în prima parte a vieții, când sunt pui. Multe persoane nu iau în seamă acest lucru și, atunci când se văd într-o astfel de situație, intră în panică și nu au răbdare să îi dezvețe de acest obicei. Pentru că fiecare dihor are o personalitate diferită, nu se poate estima timpul în care poate fi dezvățat, mai ales dacă noul stăpân nu a mai avut de a face cu alte animale până atunci.
De asemenea, dihorii au un miros specific, mai ales masculii, până când sunt sterilizați. Multe persoane nu găsesc acest miros deranjant, însă există totuși un anumit procent care nu îl suportă.
Dihorii pot fi învățați să iși facă nevoile la lădiță, însă, datorită metabolismului foarte rapid, mănâncă puțin și des, mergând frecvent la toaletă. Din acest motiv, se mai pot întâmpla mici accidente, adică să rateze lădița și să-și facă nevoile într-un colț din camera, lucru care poate fi destul de neplăcut pentru unele persoane.
Care este dieta unui dihor?
Dihorii sunt carnivori, în totalitate. De aceea, dieta lor trebuie să fie bogată în proteine animale și grăsimi, în timp ce carbohidrații nu oferă niciun aport de energie sau calorii.
Există însă diferite mărci de hrană pentru dihori (unele mai bune, altele mai puțin bune, depinde pe cine întrebi), însă un lucru este cert, și anume că dieta pe bază de carne și de organe neprocesate este cea mai sănătoasă pentru dihori. O dietă deficitară sau necorespunzătoare stă la baza majorității afecțiunilor metabolice.
Cât de des vom vizita medicul veterinar?
În primul an de viață, vizitele la medicul veterinar vor fi mai dese. Puii de dihor se vaccinează pentru “distemper” la varsta de 8 săptămâni, cu rapel la varsta de 12 săptămâni, apoi sunt vaccinati antirabic. Vaccinarea antirabică și cea antijigodioasă se va repeta anual. Datorită reacțiilor adverse, frecvente în urma vaccinării la dihori, este recomandat ca aceștia să rămână în cadrul clinicii veterinare încă 30 de minute dupa vaccinare și să fie vaccinați numai cu vaccinuri monovalente de origine murina. Vaccinurile pe cultură de nurcă sau dihor (majoritatea vaccinurilor polivalente pentru câini) nu trebuie folosite, deoarece pot provoca seroconversie și moarte.
Este recomandat ca deparazitarea internă să se facă doar cu produse aprobate pentru dihori, pentru prevenirea infestațiilor cu ectoparaziți.
De asemenea, se poate opta pentru sterilizarea chirurgicală sau chimică, pentru reducerea mirosului specific al dihorilor și a problemelor legate de agresivitate, în perioada de împerechere. Acest lucru este recomandat mai ales în cazul femelelor, care, având ovulția indusă de actul sexual, pot rămane în perioada de estru timp îndelungat și, datorită hiperestrogenismului, femela se poate anemia în timp, datorită supresiei măduvei osoase hematogene de către hormonii estrogeni, afecțiune ce se poate dovedi fatală în timp.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la dihori ?
În cazul dihorilor, afecțiunile pentru care va trebui să apelăm la medicul veterinar sunt numeroase, însă, printre cele mai frecvente, putem enumera:
• Raia auriculara – sau otita parazitară, produsă de un parazit numit Otodectes cynotis . Același microorganism este izolat la câini și pisici, iar boala poate fi transmisă de la o specie la alta. Diagnosticul și tratamentul sunt identice cu cele de la câini și pisici.
• Virusul influenza uman – provoacă febră, letargie, anorexie, scurgeri nazale, strănut și depresie. De regulă, se transmite de la om la dihor, extrem de rar invers. Tratamentul este unul de susținere, iar recuperarea se produce de obicei în decurs de 7-14 zile.
• Corpii străini gastrici – sunt frecvent întâlniți la dihori, din cauza naturii curioase a acestor animale. Semnele clinice includ anorexie, hipersalivație, durere abdominală, diaree și vomă. Corpii străini sunt, de regulă, obiecte de cauciuc moale sau plastic, dar pot fi și tricobezoari. Tratamentul constă în înlăturarea chirurgicală sau endoscopică.
• Hiperadrenocorticismul – la dihori este cauzat de secreția excesivă a hormonilor sexuali de către glandele suprarenale. Semnul clinic cel mai comun este pierderea părului începând de la coadă și crupă și progresând către flancuri și cap. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice și a măsurării hormonilor sexuali. Există tratament medical și chirurgical.
• Insulinoamele – sunt foarte întalnite la dihorii cu vârsta mai mare de 3 ani. Aceste tumori funcționale ale celulelor pancreatice determină niveluri crescute de insulină, cu hipoglicemie consecutivă și semne clinice asociate acesteia precum slăbiciune, letargie, pareza membrelor posterioare, hipersalivație și crize. Sunt posibile tratamentul chirurgical și cel medical, dar nu există vindecare.
Căror categorii de oameni li se potrivește dihorul ca animal de companie și cui nu îi este recomandat?
Dihorul poate reprezenta un animal de companie special, ușor excentric din punctul de vedere al unor persoane, care poate fi recomandat în special celor cu un program mai încarcat, dar care dispun totuși de câteva ore libere pentru a-i oferi dihorului atenția și timpul necesar.
Acesta este un animal ce poate sta liber prin casă sau poate fi închis în cușca lui cât timp stă singur, fără ca acest lucru să îl deranjeze. Este totuși un animal care are nevoie de exercițiu fizic și atenție și nu este recomandat să își petreacă tot timpul în cușcă.
De asemenea, datorită firii curioase și a obiceiului de a mușca, mai ales când sunt pui, nu este recomandat persoanelor cu copii mici.
Dacă hotărâți totuși să vă luați un dihor drept animal de companie, este recomandat să vă documentați înainte cu privire la aspectele ce țin de creșterea și îngrijirea acestuia, despre avantajele și dezavantajele pe care le prezintă acest tip de animal, precum și despre costurile aferente întreținerii unui astfel de animal.
Articol intocmit de:
DVM Mihai Macinic, Falcon Vet
Publicat in Revista Veterinarul Pet nr. 2, pag. 77 – 82
