Dihorii sunt inteligenti, curiosi, jucausi, persistenti, inventivi si foarte distractivi! Un alt motiv pentru care imi plac este faptul ca sunt atat de diferiti ca personalitate. Le place sa fure diverse obiecte, sa faca dezastru in anumite parti ale casei si sa sape plantele. Si necesita destul de multa atentie si afectiune! Nu oricui ii este la indemana sa nu lase obiecte periculoase pentru ei prin preajma, nu orice este pregatit sa isi caute sosetele prin toata casa, sa fie atent la cum se simt, pentru ca daca se imbolnavesc, trebuie tratati aproape imediat.
Dihorii…nu sunt animale de companie pentru oricine. Multe persoane gasesc aceste animalute atractive si considera ca le pot tine in cusca, la fel ca pe hamsteri, si cu asta rezolva situatia. De asemenea, nu se gandesc inainte de achizitie unde il duc in cazul in care vor sa plece in vacanta, ca nu poate fi lasat la orice prieten care habar nu are ce inseamna acest animal, mai ales din punct de vedere al securitatii si nici nu poate fi lasat singur in casa cateva zile. Alte familii il cumpara pentru copilul lor, fara sa se gandeasca la faptul ca este o responsabilitate comuna.
Sunt de acord, nu necesita aceeasi atentie si acelasi timp ca un caine! Dihorii dorm cea mai mare parte din timp, sunt tacuti, nu trebuie scosi in fiecare zi la plimbare, insa sunt alte aspecte care il ii deosebesc ca tip de ingrijire de alte animale de companie.
Asistenta medicala este iar un punct de vedere care trebuie luat in considerare. Eu am suferit cativa ani buni si pot sa spun ca am fost norocoasa ca nu mi s-a imbolnavit nici un dihor pana l-am intalnit pe Radu. Insa multe persoane nu stiu de existenta lui (in Bucuresti), iar in alte orase…nu stiu ce doctor veterinar este cat de cat avizat sa trateze aceste animalute. Multi considera ca pot aplica aceleasi tratamente ca la caini si pisici, ceea ce este o mare greseala. Dihorii au boli specifice, iar analizele de sange nu indica intotdeauna aceleasi afectiuni ca la alte animale (vedeti sectiunea Sanatate).
Dihorii au obiceiul de a musca, mai ales in prima parte a vietii, cand sunt pui. Multe persoane citesc despre asta pe site-ul meu sau alte site-uri similare, insa nu iau in seama acest lucru si atunci cand se vad in fata faptului implinit, intra in panica si nu au rabdare sa ii dezvete de acest obicei. Pentru ca fiecare dihor are personalitate diferita, nu se poate estima timpul in care poate fi dezvatat, mai ales daca noul stapan nu a mai avut de a face cu alte animale pana atunci.
Dihorii au un miros specific, mai ales masculii, pana cand sunt sterilizati. Multe persoane nu gasesc acest miros deranjant, insa exista un procent care nu il accepta.
Speranta de viata a unui dihor este intre 6 – 10 ani, aproximativ. Este greu pentru stapani sa se desparta de animalutul lor preferat dupa o perioada atat de scurta. Am trecut prin aceasta trauma si nu este usor de suportat. Cei care sunt mai sensibili din acest punct de vedere ar trebui sa aleaga un animal de companie cu o speranta mai mare de viata.
Dihorii pot fi invatati sa isi faca nevoile la ladita, insa datorita metabolismului foarte rapid, mananca putin si des si merg destul de des la toaleta. Din acest motiv, se mai pot intampla accidente, adica sa rateze ladita si sa faca intr-un colt din camera, ceea ce poate fi neplacut pentru anumite persoane.
Multi cumpara animale de companie din impuls si le abandoneaza cand sunt depasiti de situatie. Abandonarea unui animal, oricare ar fi acesta, este un lucru crud si iresponsabil. Mai bine petrece o perioada in care sa te informezi inainte de a lua aceasta decizie (pe site-uri sau prin contactarea altor persoane care au deja dihori si te pot sfatui mai bine).
Inainte nu se gaseau informatii in romana despre acest animalut, insa in ultima perioada, au aparut destul de multe articole (inclusiv acest site dedicat) care va pot informa, asa ca nu mai exista nici o scuza pentru o astfel de decizie.
Cresterea acestui animalut este o responsabilitate, fara doar si poate. Dihorii sunt animale independente, cu nevoi, sentimente si personalitati proprii. Nimeni nu ar trebui sa ia un dihor fara sa stie faptul ca sanatatea si fericirea acestuia devin, inevitabil, responsabilitatea sa!
Merci de opinie, Sorin. Este o idee buna, insa nu stiu cat este de relevanta si sincer nu stiu de unde pot lua un astfel de chestionar. Insa ma voi interesa…:)
Personal consider util un chestionar grila pentru cei interesati de adoptarea unui dihor, si de fapt e valabil pentru orice animal de companie. Astfel persoanele responsabile vor putea evalua in ce masura li s-ar putea potrivi un astfel de pet. Chiar daca uneori rezultatul e negativ si greu de acceptat, nu trebuie sa facem din asta un capriciu.
Am detinut o iguana, si oridecate ori am purtat o discutie cu un viitor posesor, l-am indrumat spre un astfel de test 🙂 Ar fi binevenit si aici.
Eu una consider ca atunci cand iei un animal, responsabilitatea pe care o ai fata de el este egala cu responsabilitatea pe care o ai atunci cand iei decizia sa faci un copil. Din punctul meu de vedere, orice scuza care “motiveaza” abandonul unui animal reflecta incapacitatea individului de a-si asuma responsabilitatea in orice situatie.