Biologia reproductivă a dihorului domestic este identică cu cea a strămoşului său, dihorul european (Mustela putorius) şi este adaptată vieţii sale de prădător solitar – prezentând un ciclu monoestric sezonier şi ovulaţie indusă de actul copulator. În perioada de împerechere, dihorii domestici de ambele sexe, eliberează feromoni şi un miros specific.
În cazul dihoriţelor, acestea fac parte dintr-un grup restrâns de cazuri din medicina veterinară a animalelor de companie, unde o formă de contracepţie este esenţială pentru sănătatea animalului. Pe tot parcursul ciclului estral, dihoriţa va secreta estrogen, iar cum ciclul estral este controlat de către variaţia circadiană – nivelul estrogenilor va începe să crească la începutul primăverii şi (dacă va rămâne neîmperecheată) acesta va scădea abia spre sfârșitul toamnei. Consecinţa acestui nivel crescut de estrogen pe o perioadă atât de îndelungată este supresia măduvei osoase şi fără o intervenţie promptă, dezvoltarea unei pancitopenii fatale, incluzând anemie neregenerativă şi trombocitopenie.
Astfel, pentru a preveni acest lucru există opţiuni variate pentru controlul reproductiv al dihoriţelor:
- Împerecherea anuală a acestora
- Folosirea unui dihor vasectomizat pentru montă
- Administrarea de proligeston (Delvosteron, MSD)
- Administrarea de GnRH sintetic : buserelin (Receptal, MSD), acetat de leuprolide sau acetat de deslorelin
- Sterilizarea chirurgicală
Cu toate acestea, multe dintre opțiuni sunt fezabile numai în cazul dihorilor folosiți pentru muncă (vânătoare etc.) şi nu în cazul dihorilor de companie. Fie datorită lipsei interesului pentru reproducerea acestora, sau mirosului greu de suportat din perioada de împerechere, fie riscului crescut de apariţie a piometrului în cazul administrării de proligeston sau a faptului că unele substanţe sunt mai greu de procurat (acetatul de leuprolide).
Tradiţional, sterilizarea chirurgicală era recomandată drept cea mai indicată metodă de contracepţie pe termen lung în cazul dihorilor de companie care nu urmau să fie folosiţi pentru înmulţire. De regulă manopera chirurgicală avea loc fie la debutul primelor călduri, fie în prima toamnă din viaţa femelei, atunci când aceasta este prepuberă.
Însă, în ultimile două decenii, au fost adunate o cantitate impresionantă de dovezi care susţin ipoteza conform căreia incidenţa foarte crescută a hiperadrenocorticismului la dihorii de companie este rezultatul sterilizării chirurgicale a acestora. Astfel, a fost demonstrat faptul că odată cu sterilizarea chirurgicală nivelul gonadotropinelor creşte ( datorită pierderii feedback-ului negativ de la gonade), astfel stimulând receptorii LH prezenţi la nivelul cortexului suprarenalelor, lucru care în timp va duce la dezvoltarea de neoplasme adenocorticale.
Fig.1 – Diagramă ce ilustrează endocrinologia reproductivă a dihorilor intacţi și consecinţele castrării asupra acestui proces şi a rolului acesteia în dezvoltarea hiperadrenocorticismului la această specie.
Pe baza acestor dovezi, a fost găsită o corelaţie între vârsta castrării chirurgicale și vârsta la care apar primele semne clinice de hiperadrenocorticism. (Schoemaker et al.,2000). În plus, acestea indică faptul că vârsta la care are loc sterilizarea chirurgicală ar putea fi mai puţin importantă pentru dezvoltarea tumorilor adrenocorticale decât sterilizarea chirurgicală ca şi manoperă în sine.
Fig.2 – Dihor cu semne clinice incipiente ce pledează pentru hiperadrenocorticism. Diagnosticul a fost confirmat apoi ecografic și prin dozarea hormonilor 17α-hidroxi-progesteron, estradiol şi andosteneidon. (Sursa: Arhiva personală a autorului)
Astfel, incidenţa crescută a hiperadrenocorticismului la dihorii sterilizați chirurgical, a însemnat necesitatea unei metode alternative de control reproductiv pe termen lung, iar implantul cu acetat de deslorelin a fost de mare ajutor în această problemă.
Deslorelin-ul este un analog sintetic al GnRH-ului endogen, care este de 10 ori mai potent decât acesta din urmă. Deslorelin-ul are o acțiune similară cu GnRH-ul stimulând secreţia pituitară a gonadotropinelor LH şi FSH, rezultând în apariţia estrului şi a ovulaţiei şi de asemenea stimulând producţia de receptori GnRH la nivelul membranei celulare. Însă secreţia continuă de GnRH sau administrarea cronică a analogilor săi stimulează receptorii GnRH, cauzând astfel reducerea secreţiei de estrogen, progesteron şi testosteron.
Implantul de 9.4mg a fost licenţiat în Marea Britanie în urmă cu 3 ani pentru a fi folosit la masculii de dihor; însă implantul de 4.7mg a fost folosit cu succes atât la masculi, cât şi la femele cu mult timp înainte de acest lucru.
Implantul de 4.7mg reduce nivelul hormonilor sexuali atât la masculi, cât și la femele, fiind adecvat pentru controlul reproductiv al acestora. Reduce de asemenea riscul apariției pancitopeniei induse de estrogen la dihoriţe şi comportamentul sexual nedorit şi mirosul deranjant la masculi.
Iniţial, după administrarea implantului, acesta stimulează secreția de hormoni sexuali, acest lucru durând de regulă 2-3 săptămâni, după care simptomatologia sexuală dispare rapid. Femelele în anestru, vor intra în călduri în această perioadă, iar datorită acestui fapt dihorii vor trebui să fie ținuți separați pe sexe până la dispariția semnelor induse de creșterea hormonilor sexuali. Datorită acestei particularităţi, implantul cu acetat de deslorelin nu poate fi folosit în managementul iniţial al femelelor pancitopenice.
Fig. 3 – Administrarea subcutanată a implantului cu acetat de deslorelin (Suprelorin 4.7mg, Virbac, UK) (Sursa: Arhiva personală a autorului)
Durata de acţiune a implantului este de regulă între 18 şi 30 de luni, însă au fost raportate cazuri în care un singur implant a avut durata de acţiune peste 5 ani. Totuşi, proprietarii trebuie informaţi şi instruiţi să urmărească semnele apariţiei perioadei estrale pentru a administra un nou implant dihorului.
Ocazional, se poate întâmpla ca implantul să fie scos de către dihor prin comportamentul de toaletare din locul în care a fost administrat subcutanat. Acest lucru poate fi evitat prin aplicarea de adeziv chirurgical pe locul unde a fost implantat.
Efectele secundare raportate în urma administrării implantului cu acetat de deslorelin sunt destul de rare. În unele cazuri pot apărea reacţii locale la locul de implantare, reacții ce trec de la sine în 7-14 zile, iar foarte rar au fost raportate pseudo-gestații în urma administrării implantului. Acestea din urmă au fost controlate cu succes prin administrarea de cabergolină 5mg/kg la 24h timp de 5 zile (Galastop, CEVA).
Fig. 4 – Regresia simptomatologiei asociate perioadei estrale in urma administrarii implantului cu acetat de deslorelin: ziua 0, ziua 7 şi ziua 15
Poate este încă prea devreme să afirmăm că implanturile cu acetat de deslorelin previn apariţia hiperadrenocorticismului, în ciuda faptului că sunt studii care pot arăta acest lucru, însă cel puţin la ora actuală acestea par a fi cea mai sigură metodă de control reproductiv la dihorii de companie.
Bibliografie:
- Fox JG, Marini RP (eds). Biology and Diseases of the Ferret, 3rd Wiley Blackwell, Ames,IA. Pp.377-400
- Keeble E,Meredith A (eds). BSAVA Manual of Rodents and Ferrets. BSAVA, Gloucester, UK. Pp.320-329
- Lewington JH (ed) Ferret Husbandry Medicine and Surgery 2nd Elsavier, Philadelphia, PA. pp.346-379
- Rand J, Behrend E, Gunn-Moore D, Campbell-Ward M (2013) Clinical Endocrinology of Companion Animals. Wiley Blackwell Publishing, Ames, IA.
- Rosenthal KL (1997) Adrenal gland disease in ferrets. Veterinary Clinics of North America, Small Animal Practice 27(2):401-418
- Shoemaker Nj, Schuurmans M, Moorman H, Lumeij JST (2000) Correlation between age at neutering and age at onset of hyperadrenocorticism in ferrets. Journal of the American Veterinary Medical Association 216(2): 195-197
- Van Zeeland YR, Pabon M, Roest J, Schoemaker NJ (2014) Use of GnRH agonist implant as alternative for surgical neutering in pet ferrets. The Veterinary Record 175(3):66
DMV Macinic Mihai, Falcon Vet
Publicat in VETERINARIA NR. 027/2017
